Marturia Personala

Aceasta pagina este luata de la: http://amintiricusfinti.wordpress.com/category/aurel-popescu/

Cine este Aurel Popescu si de unde a venit el? Iata propria lui marturie, asa cum a fost inregistrata pe o banda de magnetofon in Biserica Bethel din Anaheim, California:

“Eu m-am nascut din nou pe la ora 11 si jumatate, la 24 Decembrie 1939. Stiu cand m-am nascut din nou. Nu stiu cand m-a nascut mama, dar cand m-am nascut din nou stiu precis.

Ei bine, cand am plecat acasa, vine un coleg la mine si-mi zice: “Ce facem dupa-masa asta? Ne ducem dupa una, dupa alta, dupa sport, dupa cutare …”

Zic: “Stoienescule! M-am nascut din nou!”

Zice: “Te doare capul!”

“Nu ma doare capul!” zic. “M-am nascut din nou! Sunt copilul lui Dumnezeu.”

Zice: “Lasa, ma! …” si se uita dupa gard de ca si cum eu ma ticnisem. “Lasa ca mai vin eu pe la tine. Lasa acum … Linisteste-te.”

Eu eram foarte linistit. Peste o saptamana, cand m-am dus luni la scoala le-am spus la colegi:
“Ba, fratilor! Eu m-am pocait. M-am intors la Dumnezeu!”

Zic: “Ba, azi n-avem Religia! (ca era ora de Religie). Maine avem Religia.”

“Lasa Religia! Eu l-am primit pe Domnu^ Isus!”

S-a facut … gol … in jurul meu. Pana la urma m-a dat afara din scoala. Dupa aceea m-a dat afara si de la servici …dupa aia m-a dat afara si din tara …am ajuns insa bine. Dumnezeu a avut grija de mine. Dar, mai ales, m-am nascut din nou! Sunt copilul lui Dumnezeu! Dar atunci eu n-as fi putut sa spun ca-L cunosc pe Isus … as zice ca L-am primit, am primit vindecare, am stiut ca am pacatele iertate. Pocainta? Aproape n-am avut-o de loc atunci! Pentru ca eram asa de bucuros ca Isus mi-a iertat pacatele incat nu ma mai preocupa problema pacatului.. Problema pocaintei a aparut la mine, in constiinta mea, abea dupa ce m-am intors la Dumnezeu. Eu m-am intors cand, asa printr-o strafulgerare, printr-o lumina de sus, am inteles ca Isus a murit pentru mine. Ca zice sa viu la El si ca trebuie sa vin. Am venit fara sa inteleg ce inseamna asta, dar am venit … am zis: “Vin, Domne Isuse”! Si inima mea s-a umplut de bucurie. Am simtit cald inauntrul meu si am simtit ca s-a petrecut ceva cu mine.

Despre pocainta am aflat mai tarziu … Dupa explozia aia de bucurie de cateva luni de zile am inceput sa vad ce ganduri am! Mai rele ca inainte! Si am zis: “Doamne, eu sunt mai rau ca inainte!” Bun nu fusesem niciodata, dar, cel putin, in saptamanile alea mi se paruse ca e cerul pe pamant. Pana a dat un om de mine si mi-a spus:

“Frate, te-ai intors cu bucurie la Dumnezeu, dar dumneata nu stii ce “fire” ai! Aia nu s-a intors! Si nu se intoarce niciodata. Si e un Diavol … si e o lume care te ispiteste … Ei, ai sa inveti de-acum inainte pocainta.”
Fratilor, pocainta as zice ca nu e atata pentru aceia “de afara”, cat e pentru aia din launtru … pentru credinciosi.

One Response to Marturia Personala

  1. Crina si George says:

    Pe cind fratele Aurel Popescu se odihneste si se bucura in prezenta Tatalui nostru, noi cei ramasi ne intristam cind un urias al Domnului ne paraseste temporar, dar totodata mingaiati de mostenirea lasata in urma dinsului. Citind marturia lui, parca il aud pe Andrei, fiul lui, vorbind si calcind pe urma pasilor lui, ducind inaine mesajul lui Cristos cu aceiasi carisma si intelepciune ca al tatalui sau.
    Fratele Aurel este si va ramine un bun exemplu de urmat pentru multe generatii.
    Sincere condoleante familiei, va purtam in gind si in ruga. Crina, George si copii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s