Amintiri

Va rugam sa postati amintirile dumneavoastra despre fr. Aurel Popescu.

20 Responses to Amintiri

  1. Cornelia Taylor says:

    I feel a bit nervous about being the first, but here it goes.
    Mr. Aurel Popescu has made an indelible difference in my life when he tutored me in math before taking the entrance exam in high school in Romania. I don’t remember the exact name, but I think it was “Liceul Medical” in Bucharest and the competition was stiff — about 10 applicants for every available spot. He showed me how to have great confidence in looking at a problem and figuring out a solution. I passed that entrance exam with room to spare! He had a great talent for teaching and making me feel good when the light bulb went on. I owe him gratitude for the gift he gave me to pursue my dreams and to trust in what I was doing because I had learned it right! That gift stayed with me to this day. I am the person I am in part because of his contribution and I am honored to have met him and to have had him in my life.

    I will also forever remember going caroling with him in Bucharest at Christmas. He was so enthusiastic and totally involved in the “moment”. I believe he lived life to the fullest and I’m going to guess that he had few, if any regrets.

    I share in the grief the family feels at his passing and also the joy in the knowledge that, in time, we will meet again.

  2. anonim says:

    Noi tocmai de casatorisem de citreva luni, si fr.Aurel Popescu a venit in vizita la biserica unde mergeam noi. Cind ne-a vazut impreuna, ne-a zis :Amindoi sinteti frumosi:. Pentru mine a fost si va ramine un moment foarte special , asa compliment de la un om asa de renumit. Ma bucur foarte mult ca am avut ocazia sa-l cunosc.

  3. Peter Mann says:

    I will always remember Bunicu as a “real man” — a rare breed.
    He was a straight shooter, he always spoke his mind and you never had to wonder if he meant what he said. He was an optimist and when you were with him, you felt like you benefited from his presence.
    Most of all, I admired his passion for his savior Jesus Christ and the love for the lost. This became clearer in the last years of his life when the Alzheimer disease deprived him of his memories and a big part of his rational abilities. He could not communicate much but this man could pray and when he prayed, he never missed an opportunity to invite anyone who had not done so, to repent and follow his Savior so that one day we would meet again.
    I thank God for blessing us with Bunicu.

  4. Lelia Mann says:

    My grandfather has played an enormous role in my life. His thoughts, his teachings are the basis for my beliefs. His humor, his sayings, his style has influenced me so much. From the time I was young he praised me, berated me, encouraged me, laughed with me and at me. He helped to raise me when mom was in school. When he moved to the U.S. he sent us money and packages. He sponsored us to come to the U.S. , where off and on we ended up living in his house or depending on his help in one way or another for many years. He baptized me, performed my wedding, dedicated my babies to the Lord. He was my pastor, my math tutor, my spiritual advisor, my mentor, my hero. He was my grandfather. And words can not express how much I will miss him.

  5. Dan Seicianu says:

    Mi-l aduc inca aminte pe fr. Aurel de cind aveam vreo 12 ani. Venea in biserica baptista din Ploiesti si ma fulgera prin ascutimea cuvintelor lui si prin pasiunea si indrazneala cu care vestea Evanghelia. Una din cintarile preferate era “Exista Dumnezeu cu adevarat”. E o cintare minunata, dar atunci cind era cintata stiind ca afara te asteapta securitatea unui regim ateu, devenea un imn eroic. Personalitatea si mesajul lui au lasat urme in inima mea de adolescent.
    Bucuria mi-a fost mare cind dupa aproape 30 de ani l-am revazut in Beaverton. Chiar daca timpul isi pusese amprenta pe omul din afara, am putut recunoaste imediat pasiunea neschimbata pentru vestirea Evangheliei care venea dintr-o cunoasterea directa a Celui ce era centrul mesajului sau: Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.
    Ma gindesc acum, cine va inflacara inima copiilor mei pentru Evanghelia asa cum fr. Aurel a facut-o pentru mine si multi altii de-a lungul atitor ani?
    Ma rog ca Domnul secerisului sa mai scoata alti lucratori ca si el!
    Domnul sa binecuvinteze intreaga sa familie cu mingiiere, si asa cum fr. Aurel insusi ne-a binecuvintat cind era pe patul de spital: “Sanatate si dragoste!”

  6. Corina (Mann) Muntean says:

    I wish I had the eloquence to express what knowing Fr Popescu meant to me. He had a unique way of making everyone feel special. His smile was contagious not to mention his sense of humor. I have known him practically all my life and came to love the Lord hearing his sermons. I could recite his testimony by heart. It always started with “I was 17 years old”…. It was so befitting to hear it again at the funeral. It’s good to have a testimony, God gives each one of us a special one and when we get to heaven we’ll have an eternity to hear each others. Looking forward to that time.

  7. Pascu Geabou says:

    Frate Aurel Popescu,..
    Cind ai fost silit sa pleci din Romania, ma laudai ca am avut curajul sa vin la aeroport si ca am plins dupa tine…. Acum iar ai plecat si n-am fost acolo la plecarea ta si acum nici nu mai pling ca atunci dupa tine…….. deoarece acum te-a chemat Stapinul acasa, ca pe un rob bun si crdincios. … Acum nu te-au izgonit comunistii ,securistii, ci te-a chemat Stapinul pe care toata viata L-ai slujit si stiu ca ai ajuns intr-un loc ce ochiul n-a vazut … si dincolo te-au intimpinat o mare multime de copiii ai Domnului, printre care si prea iubitii nostrii :Vasile Brinzei, Cure Simion, Liviu Olah si alti colegi luptatori pentru credinta Adevarului.
    “Se duc oamenii evlaviosi” si, peste putina vreme, vom veni si noi.
    Asteapta-ne fiindca ne luptam sa tinem steagul Evangheliei sus pina in ziua cind El ne va chema ca si pe tine…

    Ne vom revedea odata
    Sus la Domnul cind vom fi
    Si de-acolo niciodata
    Nu ne vom mai desparti..

    Fratele Pascu Geabou.

  8. Anonymous says:

    Eram cu fr. Aurel Popescu in audienta la secretarul Primariei, dl. Raicu.
    Ne-am dus pentru problema Casei de Rugaciune din Sos. Mihai Bravu.
    Fr. Aurel lucrase in Corpul de Control al Primarului Capitalei si fusese dat
    afara la interventia Departamentului Cultelor. Era deci cunoscut in Primarie.

    – Ce umblati cu problema Bisericii, domnilor!?–ne-a spus arogant Raicu.
    – Nu intelegeti ca e o problema moarta!?

    DA, DAR NOI CREDEM IN INVIERE! — i-a raspuns prompt fr. Popescu.
    Asa mi-l amintesc eu cel mai bine: NOI CREDEM IN INVIERE!

    Ma gandesc, cum va fi cand ne vom intalni la picioarele Domnului Isus!!!

    Cand zidurile vremii vor cadea
    Timp si spatiu nu or sa mai fie
    Din morminte toti vom invia
    N-are-n ce pamantul sa ne tie

    E o putere-n noi de pe acum
    Ce-ntr-acolo-ntruna se avanta
    Oricat aici sunt pulbere si scrum
    Se crapa-n cosmos zorile de nunta

    Trambitele cand vor rasuna
    Se va stinge ca o papadie
    Cosmosul
    Sa poata incapea
    Lacrima in stare
    Sa ne-nvie

    (Ioan Alexandru)

  9. Nelu Achim says:

    Daca l-ai cunoscut pe fratele Aurel Popescu, nu poti sa-ti-l amintesti decat asa cum a fost. O personalitate aleasa, din care radia atata noblete, demnitate si deosebita dragoste de frati. Ma duc cu gandul la vremea demult apusa, a adolescentei, cand impreuna cu alti prieteni alergam prin tot orasul Arad, la Sega, Micalaca, Gradiste sau Bujac sa-i sorbim cuvintele cu nesat. Era un fenomen nou pentru noi. In cuvintele lui spuse raspicat, persiflant uneori, rostite cu un curaj rar intalnit, pline de o demnitate contagioasa, si inspirate din Duh si Adevar, ne regaseam si noi cei mici si marginalizati. In acelt tumult al vremii, Fr. Aurel era si ecoul vocii noastre. Ceea ce noi gandeam in adancul inimii, sau rosteam in soapta, in cercul intim, el o spunea public cu un farmec dezarmant. Cand l-au dat afara din CULT n-au reusit decat sa-l faca sa straluceasca si mai tare in inimile noastre, si sunt sigur astazi si pe firmamentul Cerului. Cu lacrimi si nostalgie imi amintesc ca in cateva zile se implinesc 28 de ani, de cand asa ca si pe altii (oropsiti veniti din lagarul de refugiati), fr. Aurel m-a asteptat la aeroportul din New York, unde am avut harul sa-mi fie pastor. A fost intr-adevar un pastor care si-a indrumat si iubit “oile” ca un adevarat parinte.
    La revedere pana… la vedere …Frate Aurel.
    Pana atunci ne mangaiem cantand si noi versurile de mai jos;
    “Numai e nici-o amaraciune, Cand spre Cer treci, Cand spre Cer treci
    Acolo… totul e-o Minune Viata fost-a un Vis pot spune… Fata de veci
    Zi Bun ramas Eu merg acas’, Sa-l Intalnesc, Pe Mirele Ceresc”
    Domnul sa mangaie Familia Popescu.

    Nelu Achim si Familia

  10. Petrica Lascau says:

    Cu fiecare om mare care moare saracim în valori si-n candoare. Suntem mai putini în perpetua noastra lupta cu întunericul.
    Sunt mai sarac acum fara zâmbetul lui încurajator. Fara rugaciunile si cuvintele frumoase pe care le spunea.
    Nu l-am vazut niciodata altfel decât zâmbind.
    Ori de câte ori vizitam orasul Portland venea sa ne întâlnim. Ma asculta cu drag si în prezenta lui ma simteam bine. Nu te intimida ci îti transmitea acea caldura pe care numai prietenii adevarati ti-o pot da. Era în sala printre suporterii mei, gata sa ma aplaude. Nu era printre critici sau indiferenti. Nu venea niciodata pentru a face act de prezenta, ci pentru a-mi spune ca ma iubeste asa cum eram, ca venise sa ne vedem.
    Îmi vor lipsi convorbirile telefonice lungi, articolele pe care le scria pentru revista Exodus, sfaturile parintesti ale unui om care iubea cu adevarat pe Dumnezeu si copiii Lui.
    Aurel Popescu a fost o prezenta binecuvântata în viata mea. De la ordinarea mea ca pastor la care a participat si s-a rugat, pâna la ultima strângere de mâna, m-a însotit mereu, pâna ce azi a ales o lume mai buna.
    Plecarea lui ne lasa mai saraci de dragostea sa de libertate si dreptate, dar mai bogati în dragoste de cerul la care s-a dus.
    Printre miile celor plecati, la marea întâlnire, voi vedea din nou fata aceea mereu zâmbitoare. La revedere frate Aurel!

    Petrica Lascau

  11. Groza Petru says:

    Student fiind prin anii 73-77 la politehnica din Bucuresti ,imi aduc aminte cu placere de fr. Aurel Popescu si de predicile lui pline de puterea Duhului Sfant.Nu pot sa uit predica din Ps. 73..
    In serile de evanghelizare de la Mihai Bravu sau Titulescu studentii erau nelipsiti cand vorbea fratele Aurel Popescu . Dansul si fr. Ton Iosif au fost modele de urmat atat prin traire, cat si prin predicare. Domnul sa ne ajute sa privim la modelul inaintasilor noastrii si sa le urmam exemplul.
    Suntem alaturi de familia indoliata si ne rugam ca Domnul sa-i mangaie si sa ii binecuvateze.

    Va imbratisam cu dragoste.
    Groza Petru si Doina – Biserica Baptista Betania Fagaras-Romania

  12. Iosif Sarac says:

    “Cunoscandu-l pe fr. Aurel, prin ani, pot sa spun trei lucruri despre dansul:
    L-au caracterizat bucuria, daruirea de sine si indrazneala in care a excelat, fiind un bun exemplu pentru multi credinciosi.

    Mangaierea noastra si, credem ca si a familiei, este ca fratele Aurele Popescu nu s-a uitat in viata la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad, care sunt vesnice – 2 Corinteni 4:17-18.

    Fie ca mesajele scrise de fr. Aurel Popescu, transmise prin viu grai de la amvoane si traite in viata de zi cu zi, sa continue a aduce roade spre gloria Mantuitorului nostru Isus Cristos.

    Cu dragoste, Iosif Sarac

  13. Vladimir says:

    Vladimir Pahomi spunea…
    SINCERE CONDOLEANTE FAMILIEI POPESCU A PLECAT UN OM MARE DINTRE NOI L-AM CUNOSCUT BINE AM FOST IMPREUNA IN COMITETUL BISERICI MIHAI BRAVU DIN BUCURESTI EU L-AM PROPUS SA FIE ORDINAT SI NU M-AM INSELAT A FACUT O LUCRARE FRUMOASA PE UNDE A UMBLAT A FOST ALATURI DE FR. TALOS VASILE PASTORUL BISERICI IN ZILE DE RESTRISTE AVEM MULTE AMINTIRI FRUMOASE PE CARE LE VOM POVESTI DINCOLO CAND NE VOM REVEDEA EU SPUN LA REVEDERE FRATE AUREL SI SA NE ASTEPTI ACOLO UNDE NU MAI E DURERE DOMNUL SA MANGAIE FAMILIA VLADIMIR PAHOMI LOS ANGELES

  14. Florian Guler says:

    A trecut la Domnul, “cel mai iubit dintre vorbitori”. Nu stiu de ce nu putem vorbi despre trecut fara sa dorim sa ne intoarcem. Amintirile raman un loc cu iarba cea mai verde, cu apele cele mai limpezi, cu bucuriile cele mai adevarate, chiar daca ni s-a spus ca aici “orice soapta s-a depozita ca si strigat” nu mi se pare nimic mai real decat amintirea.
    In vremeile ferbinti ale miscarii din ’77, la Arad Bujac intr-o predica , Iosif Taon a artat spre locul inde erau, Aurel Popescu si Paul Niculescu spunand, “tot ce am facut am facut datorita lor, ei mi-au dat curaj ei nu se tem”

    In vremurile in care fr Ton era cel mai vizibil a fost un gest laudabil de a arata spre ei, pentruca multi dintre noi simteam prezenta lor foarte vie.
    Spiritul ascutit, vorba din regat cu un umor irezistibil, vorbirea din Cuvant bine articulata, smerenia si neinfricarea lui Aurel Popescu m-au cucerit. Mi se parea mereu ca este in dialog cu un personaj anonim care in imaginatia mea era lumea comunismului ateu:

    “Domnilor, daca Isus Hristos este o poveste, trebuie sa recunaste-ti ca este o povestefrumaosa, si daca este o poveste, de ce nu o puneti domnilor in cartile de scoala, ca sa o citeasca copii?… Dar voi stiti ca nu este o poveste, voi stiti ca aceasta istorie pune mana pe tine si cand te prinde nu te mai lasa pana nu te transforma” (la Sega)

    Ianinte ca sa vorbeasca ne-a invatat o cantare a carei cuvinte le-am memorat cu cea mai mare viteza in viata mea, canta cu atata verva si convingere cantarea, ca ma simteam undeva pe baricada cantand un imn de biruinta:

    Nu, nu suntem un vis o intamplare/ un lut de sine insusi framantat./ Ci ne-a zidit o minte creatoare/ O-ntelepciune fara de hotare/ Exista Dumnaezeu ce minunat / Niciodata nu pot canta cantarea fara sa vad in minte, bucuresteanul cu verva de adolescent cu privire vioaie mereu bine dispus, asa cum continua sa fie in amintirea mea.

    Era in 1978 undeva la inceputul lui Noiembrie, am aflat ca sub presiunea regimului, fr Aurel Popescu a fost dat afara din cult. Pe 11 noiembrie trebuia sa fie nunta mea cu Liana, nu stiam cum sa imi arat simpatia fata de dansul. Am rugat un prieten din Arad sa mearga la Bucuresti si sa-i dea lui fr Popescu un plic. In plic i-am pus banii pentru biletele de avion si o invitatie la nunta. Pastorul nostru era atuncu Fr Chiu Pavel, m-am dus la dumnealui si i-am spus, la nunta noastra va vorbi Fr Popescu.

    “Bine, dar tu stii ca a fost dat afara din cult.”
    “Stiu, dar cred ca nu are nici o problema cultul cu nunta mea.”

    Am fost de accord sa nu vorbeasca de la amvon. A vorbit despre cum se constuieste o casa. Era si inginer constructor. Masa a fost la Cantina fabricii de strungurii. A venit sa ne felicite si mi-a spus frecandu-si mainile bucuros : “Mai sfintim si locul asta sub ochii astuia, si mi-a facut semn cu capul spre portretul tov-ului.”

    C.S.Lewis spune ca : “Ne trbuie un trecut…. sa avem ceva de pus impotriva prezentului”. Se spune ca Biserica a fost pusa la doua teste majore si continua sa fie. Testul oprimarii al prigoanei, pe care biserica l-a trecu mereu cu brio, si testul libertatii pe care biserica l-a cazut mereu.

    Generatia tanara stie mai multe despre informatori decat despre eroii nostri, datorita noua care tacem si sugeram prin tacerea noastra, ca nimic nu a fost inainte si nimic nu va mai fi dupa. Sa insemneze ore cuvantul acela “se duc oamenii de bine si nimanui nu-i pasa” ca ei se duc si nimeni nu oserva nimeni nu le simte lipsa? Daca ar fi sa scriu un epitaf in amintire Fr Aurel Popescu care a fost pentru mine, cel mai iubit vorbitor, as scrie:

    “Cu el am fost cu totii mai curajosi”

    Imi a mintesc de interviul care, A.Popescu l-a dat la Europa Libera pe cand era in Italia in drum spre State, unde a fost exilat. La incheierea interviului domnia sa a spus:

    “Da fratilor noi facem politica,”politica lui Dumnezeu”.

    “Omul este un animal care face politica”- zice filosoful. Este adevarat. Dar politica cui o facem ?

    Florian Guler, Troy, Mi

  15. Fratele Restea says:

    Astazi 19 Octombrie 2010, am aflat din situl Roboam vestea trista de plecarea in vesnicie, la Domnul, a fratelui Aurel Popescu, indurerat si cu ochii in lacrimi, mi-am derulat timpul cu ani in urma cind l-am cunoscut si in timp ce citiam anuntul pe Roboam, sotia mea s-a exprimat “Il asteapta o mare rasplatire”.

    L-am cunoscut pe fratele Aurel Popescu ca pe un Barnaba. Nu jignea pe nimeni dar ii ajuta pe toti, spiritual si material. Inca din Romania era cunoscut ca un evanghelist plin de curaj care cauta sa tina Cuvintul Evangheliei sus in timpuri grele in vremia comunistilor. Predica fara teama si frica alaturi de fratele Liviu Olah, fratele Pavel Nicolescu si fratele Iosif Ton.

    In primavara anului 1983, cind am sosit cu familia in New York, fratele Aurel Popescu si intraga biserica pe care o pastorea ne-au asteptat la Aeroportul Kennedy. Aceiasi practica o aplica la toate familile care cereau ajutorul biserici din New York. Le cauta apartament unde sa locuiasca, le facea cumparaturi si le umplea frigiderul cu alimente, le platea chiria pentru apartment pina isi gaseau servici – toate acestea din bani proprii nu din fondul biserici. In plus mergea la biroul de social security, pentru a completa actele necesare pentru a putea lucra sau analize medicale. Ne insotea la cursuri de limba engleza la biserica Riverside in Manhattan. Facea turul orasului Manhattan. Ne indruma care magazine sunt bune ca sa ne aprovizionam cu alimente proaspete.

    Ca pastor la First Romanian Baptist Church din New York, fratele Aurel Popescu a lucrat alaturi de toti frati pentru renovarea biserici interioare.

    Totdeauna a incurajat si imbarbatat pe frati sa fie credinciosi, statornici si gata in orice moment pentru rapirea biserici.

    Pentru romanii din New York, el a fost o bincuvuntare prin editarea lunara a revistei Lumea Cestina, care o impartia gratuit.

    Pentru noi cei din biserica din New York si multi alti romani, a ramas un lucrator neobosit, inimos si iubitor, in via Domnului.

    Fratele Aurel Popescu, totdeauna va ramine viu in amintirea noastra.

    Dorim ca Domnul Isus Hristos sa mingie familia ce a ramas in urma.

    Nadajduim ca nu va fi mult si ne vom vedea cu toti iubiti nosti in prezenta Domnului Isus unde nu ne vom mai desparti.
    Maranata! Vino Doamne Isuse!

    Fratele Restea (Cleveland, Ohio)

  16. Nelu Sabau says:

    Pentru unii Fratele Aurel a fost ceeace am citit mai sus,pentru multi poate nici atita,dar pentru mine ramine UNEALTA folosita de Dumnezeu ca sa intru in Imparatia lui Dumnezeu.
    Copiii lui au fost fratii mei din frageda tinerete,imediaqt dupa ce m-am intors la Domnul si de aceea inima mea este alaturi de cei ramasi,rugind pe bunul Dumnezeu sa-i mingie si sa umple golul lasat.
    Si nu uitati,draga familie.ca mine mai sint multi care au descoperit CERUL prin tatal vostru.Si nu mi-as dorii nimica mai mult pe aceasta lume decit sa sper sa se spuna si in urma mea ceeace se poate spune despre scumpul nostru frate AUREL POPESCU.Al doilea ca el nu este si nu cred sa mai fie.

  17. Bonda Vasile says:

    Fr Aurel a iubit mult Biserica Baptista din Cugir , venea cu mare drag . Cand a fost ultima data l-am supus votului Adunarii generale fara sa stie despre ce e vorba dinainte ! A aflat apoi cu lacrimi in ochi de bucurie : in unanimitate Biserica l-a votat Pastor Onorific pe viata ! Nu se asteptase ! Mie mi-a spus ca nu s-a asteptat ca un tanar pastor sa-l aprecieze asa mult si cu documentul in mana a zis ca–l pastreaza si-l va arata si altora ! ( a fost ceva ca intre doua generatii de ingineri deveniti pastori ) Il voi pastra mereu in amintire alaturi de cele doua poze facute la Bucuresti in Iuliu Valaori ! Doua lucruri mi-au ramas de la el : fermitatea si fata senina cu care predica ! Slava Domnului pt ceea ce a fost el !

    Bonda Vasile

  18. Liviu Tiplea says:

    Iubita familie si iubita Biserica,

    Din partea bisericii Betania si a mea personal, va transmit gandurile cele mai alese impreuna cu rugaciunea ca Dumnezeul nadejdii sa va mangaie la aceasta despartire de fratele Aurel.

    Fratele Aurel Popescu a fost mult pretuit de Biserica noastra si vestea plecarii dansului in vesnicie ne-a intristat inimile. Ne aducem aminte cu placere si suntem multumitori Domnului pentru acele momente cand fratele Aurel ne-a slujit prin Cuvant si ne-a intarit credinta. Credinta lui simpla, ca a unui copil si bucuria de a fi copilul lui Dumnezeu au fost molipsitoare.

    Ca si slujitor al lui Dumnezeu, plang plecarea dintre noi a unui mare om al lui Dumnezeu si ma rog ca Dumnezeu sa scoata multi slujitori ca fr Aurel in generatia noastra. Odata cu plecarea dintre noi a unor barabati ca Vasile Branzei, Liviu Olah si acum Aurel Popescu, ma intreb daca generatia noastra de slujitori vor putea sa mentina standardul inalt de conduita si slujire a acestor eroi ai credintei? Am privit intotdeauna la fr Aurel cu admiratie si am fost inspirat de integritatea dansului, de credinciosia, curatia si daruirea fata de lucrarea lui Dumnezeu. Ma bucur si il slavesc pe Dumnezeu ca fratele Aurel a luptat lupta cea buna, a ramas credincios Domnului pana la capat si acum se poate bucura de cununa neprihanirii pe care o primeste de la Cel ce L-a iubit si L-a slujit toata viata lui.

    Liviu Tiplea

  19. Viorel Candrianu says:

    Iubiti frati,
    Depling trecerea in vesnicie a fratelui Aurel Popescu. Totdeauna l-am simtit alaturi de mine cind am predicat cu el de fata si totdeauna l-am stiut un om care a iubit adevarul si si-a dorit constiinta curata.
    Domnul sa binecuvinteze familia indoliata si sa dea mingiierea Lui. Plecarea fratelui este un motiv in plus sa ne asiguram vesnicia cu Domnul, ca sa ne putem intilni!

    Cu dragoste, Viorel Candrianu.

  20. Anonymous says:

    titanic titanic vapor blestemat la prima iubire teai scufundat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s